Dandini dandini dastana,
viţeii în grădină se hrănesc,
vine grădinarul repede şi îi goneşte,
nu-i lasă să mănânce varza.
Huuu huuu huuu hu

Dandini dandini danadan,
luna se naşte din pântecul mamei,
Dumnezeu îi dă totul,
fie ca Domnul să-l apere de Ochiul Diavolului.
Huuu huuu huu hu

Dandini dandini danaylı,
vasele noastre să fie aurite,
fata mea să fie mireasă într-o casă boierească,
iar fiul meu să locuiască într-un palat.
Huu huu huu hu

Dandini dandini danaylı,
băiatul meu are zece luni,
chiar de-ar avea numai cinci,
fie ca el să-şi găsească mireasă frumoasă.
Eee eee eee e

Despre
Prima strofă a acestui cântec de leagăn este foarte bine cunoscută în Turcia deşi, uneori, versurile sunt schimbate. La prima vedere, sensul pare irelevant pentru un copil sau pentru conceptul cântecului de leagăn, în general. Totuşi, după cum ne arată unele cercetări (Karabaş, 1999:62), cheia metaforei este următoarea: dana „viţel” se referă la „fiu”, bostan „grădină de zarzavaturi” înseamnă „viaţă”, bostancı „grădinar” înseamnă „tatăl” şi lahana „varză” înseamnă „fata” care nu este aprobată de mama băiatului. În această strofă, mama îi cere tatălui (soţului ei) să îndepărteze fata.

În a doua strofă, mama îşi preamăreşte copilul, asemuindu-l cu luna. Ea invocă numele lui Dumnezeu şi vrea ca El să-i ţină copilul departe de Ochiul Diavolului. În cântecele de leagăn turceşti adorarea copilului reprezintă un subiect foarte des întâlnit. Mama compară buzele copilului cu cireşele , iar sprâncenele cu luna nouă sau un stilou. Pentru mamă, copilul e mai frumos ca orice, chiar mai frumos decât îngerii. Această idee este foarte bine ilustrată într-o renumită zicală din limba turcă, „chiar şi ariciul îi spune puiului lui „puiul meu cu pene de mătase””.

În ultimele două strofe, mama îşi exprimă urările şi dorinţele ei pentru viitorul copilului, în strânsă legătură cu căsătoria şi cariera. Acesta este un alt subiect des întâlnit în cântecele de leagăn turceşti.

Am părăsit insula pe jos,
fraţii pe cai, surorile pe jos,
cum să-ndur necazul acesta…
Nenni nenni, nenni nenni
Nenni nenni, nenni copilaş oy

Pătuţul copilului e din pin,
s-a rostogolit şi a căzut de sus,
tatăl lui cel nobil a venit de la Damasc…
Nenni nenni, nenni nenni
Nenni nenni, nenni copilaş oy

Pătuţul copilului e din aramă,
e prea greu să-l mişc,
legăn pătuţul gol…
Nenni nenni, nenni nenni
Nenni nenni, nenni copilaş oy

Adalardan çıktım yayan
Kardaş atlı bacı yayan
Digel bu dertlere dayan
Nenni nenni nenni nenni
Nenni bebek oy

Bebeğin beşiği çamdan
Yuvarlandı düştü damdan
Bey babası gelir Şamdan
Nenni nenni nenni nenni
Nenni bebek oy

Bebeğin beşiği bakır
Yerinden kalkmıyor ağır
Ben sallarım takır takır
Nenni nenni nenni nenni
Nenni bebek oy

Despre
Cunoscut şi cu numele Bebeğin beşiği çamdan (Leagănul copilului e din lemn de pin), acesta este un cântec cunoscut în toată Turcia, în special, în provinciile din partea de est. A fost creat, probabil, în perioada vieţii nomade, când oamenii umblau din loc în loc şi nu aveau case, acesta fiind stilul de viaţă de atunci în provincia Anatolia. Cântecul este o poveste tristă.

O femeie nomadă, care era soţia şefului de trib, nu avea copii de şapte ani, ceea ce o făcuse să ducă o viaţă de tristeţe printre membrii familiei ei şi ai tribului. În cele din urmă, ea are un copil. Când acesta nu avea decât o lună sau două, a venit timpul ca tribul ei să plece din nou. Ea a aşezat leagănul copilului pe o cămilă, aşa cum se obişnuia, dar, în timp ce mergeau noaptea prin pădure, acesta a rămas agăţat într-o creangă. Fără să ştie de nenorocire, femeia mergea mai departe, convinsă că leagănul cu copilul se afla pe cămilă. Dimineaţa, când şi-a dat seama că leagănul dispăruse de pe cămilă, a fost distrusă. Vestea i-a făcut pe toţi membrii tribului să caute copilul peste tot pe unde trecuseră în noaptea aceea, dar, din păcate, acesta nu mai era în viaţă, păsările de pradă îl devoraseră. Când mama a aflat vestea, a înnebunit şi a plecat în munţi, să trăiască în izolare.

Cu timpul, au apărut şi alte versiuni ale acestui cântec de leagăn. Insula la care se face referire, în această variantă, este Elmalı, care, astăzi, este un oraş lângă Antalya, o regiune mediteraneană a Turciei.