Soarele e atât de roşu, mamă,
iar pădurea e tot mai întunecată.
Acum, soarele e mort, mamă
şi ziua s-a sfârşit.
Apare vulpea, mamă,
noi încuiem poarta.
Vino şi stai lângă mine, mamă
şi cântă-mi un cântecel.

Soarele e aşa de mare, mamă,
cu stele atât de clare.
Ce monştri locuiesc acolo, mamă,
pe steaua albastră?
Crezi că sunt băieţi, mamă
care se uită în jos, la mine?
Şi crezi că au şi ei paturi, mamă
Şi dorm aşa, ca mine?

De ce se face noapte, mamă,
cu vânt rece şi aspru?
Ascultă pisicuţa, mamă,
miaună şi vrea să intre!
Pescăruşi şi păsări de mare
nu au unde să se ducă.
Ascultă, stelele cântă,
ele cântă să mă liniştească.

Solen er så rød, mor
og skoven bli'r så sort.
Nu er solen død, mor
og dagen gået bort.
Ræven går derude, mor
vi låser vores gang.
Kom, sæt dig ved min side, mor
og syng en lille sang.

Himlen er så stor, mor
med klare stjerner på
Hvem monstro der bor, mor
på stjernen i det blå?
Tror du det er drenge, mor
der kigger ned på mig?
Og tror du de har senge, mor
og sover li'som mig?

Hvorfor bli'r det nat, mor
med kold og bitter vind?
Hør den lille kat, mor
den mjaver og vil ind!
Mågerne og ternerne
har ingen sted at bo.
Hør, nu synger stjernerne,
de synger mig til ro!

Despre
Băiatul vorbeşte cu mama lui şi pune o mulţime de întrebări, aşa cum fac, de obicei, copiii. Vine seara care este asociată cu lucruri de care atât copiilor cât şi adulţilor, le poate fi frică: întuneric, moarte, sunete de noapte. În contrast cu acestea, mama îi cântă copilului despre lucruri luminoase, cum sunt stelele strălucitoare, unde, în imaginaţia băiatului, trăiesc şi alţi băieţi ca el. (Tema este lumina şi viaţa din cer, în contrast cu întunericul şi moartea pe care le sugerează noaptea.)

Acesta este considerat un cântec de leagăn clasic, scris, în 1920, de romancierul, dramaturgul şi poetul Harald Bergstedt (1877-1965), muzica fiind compusă de renumitul compositor, Carl Nielsen (1865-1931).

Despre
Acest cântec de leagăn este unul dintre cele mai populare cântece daneze din zilele noastre. Subiectul este reprezentat de animalele exotice, iar conţinutul şi textul simplu, îl fac să fie înţeles uşor de către copii. În 1990, din dorinţa de a nu aduce prejudicii morale nimănui, cuvântul care se referea la o păpuşă reprezentând un copil negru, negerdukkedreng, a fost schimbat în kokosnød (nucă de cocos). Cântecul a fost scris, în 1948, de scriitorul şi poetul, Harald H. Lund, iar muzica a fost compusă de sciitorul şi compozitorul Mogens Jermiin Nissen (1906-72).

Nu er solen gået i seng,
udenfor står natten på spring.
Vi skal sove nu,
vi skal hvile vores krop,
for i morgen skal vi op.

Nattens stilhed sænker sig ned,
alt bli'r roligt, alt ånder fred.
Vi skal sove nu,
vi skal hvile vores krop,
men i morgen står vi op.

Til en dejlig dag med musik,
kammerater, leg og lidt slik.
Vi skal sove nu,
vi skal hvile vores krop,
nu er månen stået op.

Fii cuminte, acum, băieţelul meu,
te rog, întinde-te şi dormi,
mama stă lângă tine
şi îţi cântă nani.
Mama e atât de obosită,
are mare nevoie să se odihnească,
e întuneric şi târziu,
culcă-te, copilul meu.

Tata munceşte din greu,
mama trebuie să-l ajute,
Hans plânge iar şi iar
când ea se ridică să plece,
trebuie să muncim să ne câştigăm existenţa
copiii vor suferi,
nu putem să le dăm mai mult
deşi ne dorim atât.

Dar nu mai e mult
şi vom strânge recolta,
atunci, mama şi tata vor avea bani.
mama va avea mai mult timp,
vor fi mai mulţi bani pentru hăinuţe şi
pantofiori de iarnă pentru fiecare copil.

Micul Hans, cu siguranţă, va primi
jachetă şi o pălărie.

Ce va mai fi, oare,
când veţi creşte mari?
Va trebui să vă câştigaţi existenţa şi voi,
cine va avea grijă de voi?
Mă voi gândi în fiecare zi la voi
şi mă voi ruga la Dumnezeu,
El va avea grijă de voi,
mult mai bine decât pot eu s-o fac.

Ti no stell mi bette dreng,
leg dæ nie å sow,
Mue hon sedde ve di seng,
synge bysselow.
Mue hon æ få dawen træt,
trænge hått te hvill,
de æ mørk å silde næt,
sov do no bånlill.

Fåe han slidde dawen long,
Mue må å go mæj,
Hans han grædde manne gong,
næe hon goe hind væj,
vi må tien få fød å klæjr,
bønen må li ild,
vi kan itt gi dem et bejr,
liså gjan vi vild.

Men næe no, om itt så læng,
høsten æ fåbi,
så foe Fåe og Mue pæng.
Mue foe bæje ti,
så foe hwer ow bønen lett
vintestøv å sku,

Hansemand vi å ska hett
tråj a vinter lue.

Hwodden ska et go jer sien,
nær I blywe stue?
I skal sajtens ud å tien,
hvem ska vær jer gue?
A vil tænk po jer hwæ daw,
bej å te Wohæer,
han må bliw jer støttestaw,
bæjr end a kan væer.

Despre
Acest cântec de leagăn îşi are originea în sudul regiunii Jutland şi este foarte vechi, necunoscându-se anul în care a fost scris. De asemenea, el nu este prea cunoscut în Danemarca. Aceasta poate fi, în principal, din cauza faptului că este scris în dialectul din această regiune. Versurile au fost scrise de Marie Thulesen (1878-1924), iar muzica de compozitorul danez Oluf Ring (1884-1946).

Tema cântecului este viaţa la ţară, pe de o parte, şi speranţele şi îngrijorările unei mamei în legătură cu copiii ei, pe de altă parte. Ea îi cântă fiul ei mai mic, Hans, care trebuie să doarmă. Ea este obosită şi tristă pentru că nu este lângă copiii ei de-a lungul zilei, când trebuie să muncească la câmp. Dar, ea speră că viaţa lor va fi mai bună în viitor, când copiii se vor face mari şi vor pleca de acasă. Ea promite că se va gândi la ei în fiecare zi şi se va ruga la Dumnezeu ca ei să aibă o viaţă bună.